Embedding-ul este o metodă prin care cuvinte, propoziții, imagini sau alte tipuri de date sunt transformate în șiruri de numere (vectori), astfel încât un calculator să poată „înțelege” și compara sensul sau similaritatea dintre ele.
Practic, elementele cu sensuri asemănătoare ajung să aibă vectori apropiați din punct de vedere matematic. De exemplu, cuvintele „pisică” și „câine” vor avea embedding-uri mai apropiate între ele decât „pisică” și „mașină”.
Embedding-urile stau la baza motoarelor de căutare inteligente, a sistemelor de recomandare, a chatboților și a tehnologiei RAG (Retrieval-Augmented Generation), care permite unui model AI să găsească informații relevante dintr-o bază de documente proprii ale unei companii.
Avantajul major este capacitatea de a face căutări „după sens”, nu doar după cuvinte exacte. Limitarea constă în faptul că înțelegerea calității embedding-urilor rămâne dependentă de calitatea și diversitatea datelor de antrenare.
Embedding-urile au devenit o componentă esențială a aproape oricărei aplicații AI moderne care lucrează cu text, imagini sau date multiple.